La 30 septembrie 1861, în atmosfera liniștită a Transilvaniei de secol XIX, se năștea Mihály Szabolcska, una dintre personalitățile marcante ale culturii și spiritualității maghiare din Valea Mureșului Superior, un om care avea să devină nu doar un slujitor al altarului, ci și un poet sensibil, a cărui operă reflectă profund legătura dintre credință, natură și sufletul comunităților transilvănene. Legat pentru o bună parte din viață de satul Suseni, el a rămas în memoria localnicilor drept „preotul-poet”, o figură luminoasă, respectată și evocată cu admirație pentru contribuțiile sale pastorale și literare.

Perioada în care Szabolcska a slujit în Suseni coincidea cu un moment de efervescență culturală în întreaga regiune, când comunitățile rurale se aflau la intersecția dintre tradiție și modernizare. În acest context, rolul preotului era unul esențial, depășind cu mult sfera religioasă și extinzându-se în domeniul educației, al culturii și al vieții comunitare. Szabolcska a întruchipat acest ideal de preot-cărturar, fiind nu doar un duhovnic apropiat de oameni, ci și un observator atent al lumii în care trăia. În predicile sale, în felul său de a se adresa sătenilor și în modul paradoxal de simplu și profund prin care comunica, se afla aceeași sensibilitate care avea să-i modeleze creația poetică.

Opera sa literară reflectă frumusețea naturală a Văii Mureșului, ritmurile liniștite ale vieții rurale și trăirile omenești de zi cu zi. În versurile sale se simt blândețea limbajului, melancolia transilvăneană și forța spirituală a omului care caută armonia între lume și divinitate. Deși scria în limba maghiară, mesajul poeziei sale depășește barierele lingvistice, căci temele sale – credința, iubirea, suferința, frumusețea naturii și simțul datoriei – sunt universale. În Suseni, oamenii își aminteau de el ca de un preot binevoitor, implicat în viața satului, un om cu o prezență caldă, care reușea să îmbine autoritatea spirituală cu apropierea de oameni și cu simplitatea emoționantă a gesturilor cotidiene.

Impactul său asupra comunității s-a resimțit nu doar în slujbele pe care le-a oficiat, ci și în felul în care a cultivat educația și cultura. Ca preot, el a încurajat lectura, a sprijinit școala locală și a îndemnat tinerii să urmeze calea învățăturii. Ca poet, a deschis orizonturi noi într-un sat în care, de multe ori, preocupările materiale și munca agricolă dominau viața. Astfel, Mihály Szabolcska a reușit să aducă în Suseni o lumină culturală distinctă, contribuind la consolidarea identității spirituale a localității.

Creația sa poetică a depășit însă granițele satului. Poeziile publicate au ajuns în reviste, calendare bisericești și volume apreciate în lumea maghiară, iar numele său a devenit cunoscut în cercurile intelectuale ale vremii. Mesajul său, de multe ori moralizator, alteori profund meditativ, a rezonat cu cititori din întreaga Transilvanie. În scrisul său, credința nu este prezentată ca o obligație, ci ca un refugiu, o forță interioară ce dă sens existenței și alinare în momentele de încercare.

Anii petrecuți în Suseni au contribuit semnificativ la formarea perspectivei sale poetice. Aici, în mijlocul oamenilor simpli, a naturii nealterate și a tradițiilor vechi, Szabolcska a găsit inspirația necesară pentru a scrie versuri care vorbesc despre frumusețea lumii, dar și despre fragilitatea ei. El a surprins în poezie nu doar imagini pitorești, ci și vibrația sufletească a comunității, amintirile, grijile și speranțele sale. În acest sens, opera lui poate fi privită ca o reflectare literară a identității satului Suseni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Moștenirea lui Mihály Szabolcska rămâne una durabilă, chiar dacă timpul a schimbat satul și lumea din jur. În memoria colectivă a Suseniului, el continuă să fie un reper spiritual și cultural, un exemplu de preot care a îmbinat slujirea bisericii cu sensibilitatea artistică. În prezentările culturale ale comunei, numele lui este menționat cu respect, iar contribuțiile sale sunt privite drept parte integrantă a istoriei locale. Prin el, Suseniul se înscrie pe harta locurilor din Transilvania care au dat culturii maghiare personalități cu rezonanță.

Astăzi, la mult după trecerea sa în eternitate, Mihály Szabolcska rămâne un simbol al armoniei dintre credință și cultură, dintre viața spirituală și expresia artistică. Viața și opera lui ne reamintesc de vremurile în care preotul era nu doar conducătorul spiritual al comunității, ci și gardianul culturii, al moralei și al cuvântului scris. Iar pentru Suseni, el continuă să fie preotul-poet, vocea blândă și clară care a cântat, într-o limbă plină de melodie, sufletul unui sat transilvănean.
Szabolcska Mihály (1861-1930)

Sursa: https://www.e-nepujsag.ro/articles/szabolcska-mihaly-es-marosfelfalu